Agențiile de transport din întreaga lume aleg covârșitor autobuzele electrice pe baterii în detrimentul celor cu celulă de hidrogen, schimbând cadrul de referință pentru investițiile publice și direcțiile de dezvoltare ale transportului urban de persoane. O analiză recentă arată unde se află piața, ce modele de achiziție se conturează și care sunt implicațiile pentru operatorii europeni și români.
La nivel global, deciziile de achiziție pentru autobuze urbane fără emisii trasează o diferență clară între tehnologiile disponibile. Date recente despre achizițiile ferme evidențiază că autobuzele electrice pe baterii (BEB) reprezintă aproximativ 99,5% din totalul de autobuze noi comandate în această categorie, cu peste 13.000 de vehicule BEB achiziționate ferm de operatori din 55 de entități din 81 de țări. În contrast, doar 65 de autobuze cu celulă de hidrogen au fost comandate, provenind de la doar două autorități de transport, una din China și una din Germania.
Derapajul larg spre autobuzele electrice nu este rezultatul unei simple preferințe temporare. Operatorii au avut mai mulți ani la dispoziție să testeze ambele tehnologii, să adapteze depourile, să investească în infrastructura de încărcare sau realimentare și să formeze personal tehnic. Decizia de achiziție repetată la scală indică nu doar fezabilitatea tehnică, ci și maturitatea comercială și operațională a tehnologiei BEB pe diverse piețe și sub regimuri de politici diferite.
Diversitatea cumpărătorilor de BEB este semnificativă, tehnologia fiind acceptată în climă, contexte urbane și rețele electrice variate. În Europa, marii producători precum Solaris, MAN, VDL sau Mercedes-Benz livrează modele pentru flotele publice, susținuți de fonduri provenite din programe europene pentru tranziția verde, cum ar fi Pactul Verde European sau Politica de Coeziune.
Există totuși câteva excepții în materie de autobuze cu celulă de hidrogen, cu exemple semnificative doar în orașul Qingyang (China), care dezvoltă o infrastructură de hidrogen la scară municipală, și la operatorul din Krefeld (Germania), care a preferat să continue achizițiile după experiența anterioară cu această tehnologie. Totuși, lipsa replicării acestui model la scară largă sugerează că hidrogenul rămâne o opțiune de nișă, motivată adesea de condiții locale specifice și dificil de generalizat la nivel regional sau național.
Pentru piețele europene și implicit pentru România, BEB-urile devin rapid standardul implicit în achizițiile urbane și suburbane, susținute de reglementări precum Euro VI și viitoarele directive zero-emisii. România beneficiază de fonduri europene pentru înnoirea parcului auto public, iar mai multe orașe implementate deja flote BEB de la producători internaționali. Progresul tehnologic a eliminat competitiv dezavantajul autonomiei, multe modele europene oferind peste 300 km parcurși cu o singură încărcare (testare WLTP), iar infrastructura de încărcare avansează rapid pe axa standardizării și interoperabilității, inclusiv cu sisteme de încărcare rapidă și wireless.
Deși trecerea la BEB nu este lipsită de provocări – de la necesitatea unor investiții majore în conexiunile la rețeaua electrică a depourilor, la adaptarea software-ului operațional și recalificarea forței de muncă – aceste dificultăți sunt deja abordate ca probleme de implementare, nu ca motive pentru a păstra neutralitatea tehnologică între BEB și hidrogen. Experiența operațională acumulată de-a lungul a mii de autobuze BEB funcționale duce discuția sectorului public către teme precum planificarea pietei energetice, fiabilitatea infrastructurii de încărcare, integrarea V2G (vehicle-to-grid, adică posibilitatea ca vehiculele să furnizeze energie înapoi rețelei), dezvoltarea programelor de reciclare a bateriilor și optimizarea costurilor pe durata de viață.
În concluzie, pentru operatorii de transport public din Europa și România, alegerea BEB ca standard nu mai este o chestiune deschisă. Hidrogenul își găsește locul doar acolo unde există constrângeri specifice asupra ciclului de operare, disponibilității energiei sau infrastructurii electrice. Strategia viitoare recomandă ca fiecare opțiune de hidrogen să fie justificată printr-o analiză clară de cost și beneficii și să îndeplinească cerințe stricte de fiabilitate și sustenabilitate. Printre prioritățile reale pentru accelerarea trecerii la flote fără emisii se numără dezvoltarea rețelelor electrice, asigurarea conexiunilor de depou, extinderea infrastructurii de încărcare și consolidarea capacității organizaționale a operatorilor.