O nouă analiză scoate în evidență riscul major asupra investițiilor în sectorul vehiculelor electrice (EV) din Europa, pe fondul dezbaterilor privind relaxarea țintelor de emisii CO2. Modificările propuse de Comisia Europeană ar putea determina scăderi abrupte ale producției de EV-uri și investițiilor în baterii până în 2030 și 2035.
Investițiile în producția de vehicule electrice și componente esențiale din Europa se află într-un punct critic, conform unui studiu recent care examinează impactul unor posibile relaxări ale țintelor UE pentru emisiile de CO2 ale autoturismelor. Dezbaterea actuală vizează ajustări ale regulilor pentru perioada 2030–2035, care ar putea reduce ambiția actuală privind tranziția verde a sectorului auto european, inclusiv în România, și ar afecta fluxurile de capital dedicate dezvoltării industriei EV.
Studiul analizează trei scenarii: menținerea reglementărilor actuale privind emisiile (scenariul REF), propunerea Comisiei Europene de relaxare a țintelor (scenariul EU), și varianta solicitată de industria auto, care ar diminua și mai mult exigențele (scenariul LOW). Potrivit proiecțiilor, implementarea celor mai permisive amendamente ar determina o înjumătățire a producției de vehicule electrice până în 2030 – de la 7,4 milioane la 3,7 milioane de unități anual. În cazul unui compromis bazat pe propunerea Comisiei, producția ar scădea la 5,7 milioane de vehicule electrice, ceea ce semnalează o reducere de 23% față de traiectoria actuală.
Perspectiva pe termen lung este la fel de îngrijorătoare. În 2035, scenariul menținerii legislației ar permite realizarea a circa 15 milioane de EV-uri în Europa, dar relaxarea propusă de Comisie ar limita producția la 10 milioane, iar adoptarea cerințelor industriei ar duce la doar 7 milioane de unități – cu peste 7 milioane de vehicule electrice mai puțin decât se estimase inițial.
Consecințele pentru sectorul bateriilor sunt și mai accentuate. Studiul estimează că până la 34 de fabrici de dimensiunea Northvolt nu ar mai fi construite în 2030 dacă se adoptă amendamentele industriei, ceea ce ar putea însemna pierderea a până la 47.000 de locuri de muncă. Capacitatea totală instalată a fabricilor de baterii ar scădea cu 56% până la 632 GWh, iar doar 29% dintre uzinele anunțate ar deveni operaționale, față de planurile optimiste actuale care prevedeau atingerea a 1.024 GWh.
Întreaga lanț de aprovizionare al bateriilor ar fi afectat, mai ales producția locală de catod, unul dintre cele mai valoroase componente ale bateriilor. Într-un context cu reguli stricte și politici industriale ferme, astfel de proiecte ar putea asigura două treimi din necesarul UE pentru 2030. Dacă cererile industriei vor fi acceptate, doar cinci proiecte de catod ar rămâne, acoperind puțin peste 10% din necesarul european proiectat.
O altă consecință directă este legată de importurile de petrol. Adoptarea amendamentelor ar duce la pierderea a circa 50 miliarde EUR, suma irosită pe importuri de petrol până în 2035. Timpii în care dependența de baterii ar atinge 7%, față de cea de 96% pentru petrol, ar întârzia eforturile UE de decarbonizare și suveranitate industrială. Politicile ferme ar permite nu doar producția locală de baterii, ci și reciclarea materialelor esențiale pe teritoriul UE.
Raportul subliniază importanța de a păstra țintele actuale pentru 2030–2035 fără a introduce mecanisme de flexibilizare suplimentare, precum media pe cinci ani propusă de industrie, care ar submina investițiile în capacități de producție de baterii și componente critice. Această concluzie are o relevanță directă pentru România, unde inițiativele de dezvoltare EV și investițiile conexe pot aduce beneficii semnificative pentru industrii locale, dar unde incertitudinea regulilor poate îndepărta investitorii strategici.
Raportul accentuează necesitatea unor exigențe ferme de conținut local, fără excepții – de exemplu, nicio EV de dimensiuni mici nu ar trebui să fie clasificată „fabricată în UE” dacă folosește baterii produse în afara Uniunii, în special în China. Consolidarea industriei europene de EV și baterii, inclusiv în România, depinde de stabilitatea și ambiția cadrului de reglementare, fără derogări care să privilegieze importurile în defavoarea investițiilor locale.
Aceste rezultate demonstrează că politicile climatice ambițioase ale UE nu sunt doar esențiale pentru mediu, ci și pentru securitatea investițiilor, dezvoltarea noii industrii auto și creșterea angajărilor în Europa Centrală și de Est. Relevanța acestor decizii pentru piața românească este proporțională cu gradul de implicare a industriei locale în lanțul valoric EV european – un potențial ce poate fi valorificat doar dacă direcția de dezvoltare rămâne clară și predictibilă.