Producătorul elvețian Microlino denunță discriminarea vehiculelor electrice ușoare, contestând în instanță excluderea acestora din reglementările și stimulentele de emisii CO₂, cu potențiale implicații pentru piața europeană și românească.
Microlino AG, companie elvețiană specializată în vehicule electrice ușoare de tip cabin scooter cu două locuri, a depus o plângere împotriva Oficiului Federal Elvețian pentru Energie, acuzând discriminarea sistematică a acestui segment din punct de vedere al schemelor de reglementare și susținere a reducerii emisiilor CO₂. Decizia autorităților de a nu include vehiculele din clasele L7e și L6e – precum Microlino – în calculul flotei de emisii duce la lipsa oricărui sprijin direct sau indirect pentru acest tip de mobilitate electrică.
Argumentul central al Microlino AG vizează excluderea acestor vehicule din așa-numitele “comunități de emisii”, esențiale pentru obținerea de stimulente financiare, care sunt însă accesibile automobilelor electrice incluse în categoria M1, precum Dacia Spring, Fiat 500e, Renault Twingo E-Tech Electric sau modelele Tesla. Potrivit companiei, lipsa acestor măsuri de sprijin reduce competitivitatea Microlino-ului și a segmentului L7e per ansamblu, în ciuda faptului că aceste vehicule îndeplinesc aceleași funcții urbane și pot contribui substanțial la îndeplinirea obiectivelor climatice din transporturi.
În detaliu, clasa L7e vizează quadricicluri electrice cu o putere maximă de 15 kW, greutate de cel mult 450 kg (fără baterie) și viteză maximă de 90 km/h. Microlino-ul este proiectat tocmai pentru mobilitate urbană eficientă, oferind pachete de baterii de 6 kWh, 10,5 kWh și 14 kWh, cu o autonomie urbană declarată de până la aproximativ 230 km, în funcție de configurație. Prin comparație, modelele EV M1 sunt mai mari, mai grele și consumă mai multă energie la nivel urban.
Pe piața europeană, același tip de clasare reglementară a Microlino-ului și a competitorilor săi – cum sunt Citroën Ami, Opel Rocks-e sau Renault Twizy – are efecte similare: ele rămân, cel puțin pentru moment, excluse atât de la calculul flotei de emisii CO₂ la nivel UE, cât și din schemele naționale de subvenționare. În România, programe precum Rabla Plus nu includ vehiculele electrice din segmentul L7e, ceea ce reduce atractivitatea lor față de mașinile electrice mici, de tip M1. Totodată, lipsa stimulentelor adâncește decalajul de preț dintre quadricicluri și automobilele electrice, cu impact vizibil asupra adopției în orașele aglomerate, unde eficiența și dimensiunile mici sunt esențiale.
Microlino AG susține că promovarea vehiculelor semi-urbane ușoare ar putea accelera atingerea țintelor de decarbonizare urbană. Totodată, inițiative din ce în ce mai numeroase – inclusiv la nivel european – cer revizuirea acestor scheme pentru a alinia stimulentele cu obiectivele de reducere a poluării, inclusiv în orașe cu politici stricte de mobilitate. Experți și organizații specializate atrag atenția că, pe măsură ce infrastructura urbană și zonele cu emisii reduse se dezvoltă, vehiculele L7e pot deveni actori importanți ai pieței, dacă barierele legislative și de subvenție vor fi depășite.