Proiectul de lege Industrial Accelerator Act (IAA) al Uniunii Europene promite să schimbe regulile jocului pentru industria bateriilor, condiționând sprijinul public de producția locală, dar lasă încă deschise breșe care pun în pericol viitorul fabricilor europene şi siguranţa investiţiilor.
Uniunea Europeană răspunde la valul recent de falimente din sectorul bateriilor cu o abordare nouă, concretizată prin Industrial Accelerator Act (IAA). Legea își propune să crească procentul componentelor produse în Europa necesare pentru ca vehiculele electrice să beneficieze de subvenții publice. Într-un moment marcat de concurență intensă globală și de eșecuri răsunătoare precum dispariția startup-ului norvegian Morrow Batteries, Comisia Europeană încearcă să protejeze lanțurile de aprovizionare și locurile de muncă locale.
IAA introduce criterii clare de conținut local pentru accesul la stimulente, inspirate de practici deja folosite în SUA, India și Indonezia. Pentru mașinile electrice vândute flotelor de companii – segment reprezentând 60% din piața europeană – subvențiile vor fi condiționate de folosirea bateriilor fabricate în UE. Însă pentru segmentul privat, regulile permit eligibilitatea și pentru baterii sau componente produse în orice țară cu care UE are acorduri comerciale, nu doar statele membre. Această excepție reduce presiunea investițională asupra fabricilor locale și riscă să dilueze impactul politicii industriale europene.
Deși legea indică o intenție clară de a stimula producția locală, numeroasele derogări slăbesc eficiența măsurii. Dacă diferențele de costuri sau disponibilitatea componentelor justifică, conținutul local poate fi evitat – o portiță care descurajează investițiile necesare în proiecte europene cheie. Acest lucru este cu atât mai riscant pentru sectoare critice precum materialele catodice active (CAM), unde dependența de China rămâne ridicată. Deși proiectele anunțate la nivel european ar putea acoperi două treimi din necesarul intern până în 2030, peste jumătate dintre acestea sunt deja considerate la risc de amânare sau anulare. Fără un semnal legislativ puternic, investitorii pot ezita să susțină aceste dezvoltări strategice.
Un alt aspect controversat ține de mașinile electrice mici, aflate în centrul planurilor de expansiune pe piața locală și globală. IAA permite ca acestea să fie etichetate „Made in EU” dacă sunt asamblate local, chiar dacă folosesc baterii importate, în special din China. Acest lucru menține dependența de bateriile cu litiu-fier-fosfat (LFP) din afara UE și slăbește business case-ul pentru producători locali precum ElevenEs sau IBU-tec. O cerință mai dură, care să permită accesul la stimulente doar pentru mașini cu baterii produse efectiv în Europa, ar încuraja investițiile locale cruciale.
Loopholes și implicații pentru industria locală
Deocamdată, legea încearcă să acopere simultan prea multe obiective, de la reziliență și competitivitate la decarbonizare. Fără un focus clar pe sectoarele vulnerabile din perspectiva securității lanțului de aprovizionare, IAA riscă să rămână un compromis politic, nu un instrument real de relansare industrială. Presiunea relocării în zone cu costuri scăzute rămâne puternică, iar lipsa unui sprijin financiar dedicat producției – de tipul facilității Battery Booster, încă în faza de consultare – amplifică riscurile pentru investitorii locali.
Experiența recentă cu falimentele unor start-up-uri europene din domeniul bateriilor relevă vulnerabilitatea infrastructurii industriale dacă nu există politici coerente de susținere. Competitorii principali, în special producătorii din China și SUA, beneficiază deja de cadre similare care le susțin industria și inovația. UE riscă astfel nu doar pierderea investițiilor directe, ci și a know-how-ului tehnologic, dacă IAA nu trece printr-un proces de consolidare rapidă a cerințelor de producție locală.
Piața românească și perspective europene
Pentru piața românească, adoptarea IAA ar putea asigura condiții mai bune pentru dezvoltarea fabricilor locale de componente pentru baterii, cu impact pozitiv asupra ocupării și competitivității. Însă, până la rezolvarea ambiguităților legislative, România – la fel ca alte state membre – rămâne expusă riscului de a rata ciclul investițional în tehnologiile critice ale viitorului. Următoarea etapă legislativă, la nivelul Parlamentului și Consiliului UE, devine astfel esențială pentru rafinarea actului și transformarea lui dintr-o listă de intenții într-un cadru eficient pentru reindustrializare și autonomie tehnologică.