Ryanair a înregistrat în 2025 o creștere cu 50% a emisiilor de CO₂ comparativ cu 2019, ajungând la un nivel record printre companiile aeriene din Europa. În timp ce alte sectoare reduc emisiile, aviația europeană, impulsionată de operatorii low-cost, rămâne principala sursă de creștere a gazelor cu efect de seră la nivel continental.
Analiza T&E publicată recent arată că în 2025 emisiile generate de zborurile cu plecare de pe aeroporturile europene au depășit pentru prima dată nivelurile pre-pandemie, atingând 195 de milioane de tone de CO₂, cu 2% peste nivelul din 2019. Ryanair continuă să fie principalul contributor la aceste emisii, înregistrând 16,6 milioane de tone de CO₂ doar din zborurile în Europa, volum comparabil cu emisiile anuale ale unei țări de dimensiunea Croației. Această creștere subliniază ritmul accelerat cu care aviația devine cea mai rapidă sursă de creștere a emisiilor în Uniunea Europeană, în timp ce alte sectoare cheie reduc progresiv amprenta de carbon.
Recuperarea rapidă a traficului aerian post-pandemie a fost stimulată în special de operatorii low-cost, cu Ryanair în vârf. Spre deosebire de companiile tradiționale axate pe zboruri lung-curier, care nu au revenit complet la nivelul de activitate din 2019, Ryanair a depășit semnificativ performanțele dinainte de criză, devenind lider european atât în volum cât și în creșterea emisiilor. În pofida eficienței ridicate raportate, cu 63-65 g CO₂ per pasager-kilometru și factori de încărcare de peste 91%, expansiunea volumului total de pasageri compensează beneficiile eficientei operaționale la nivel per pasager.
O problemă structurală rămâne lipsa unei abordări integrate de tarifare a carbonului în aviația europeană. În prezent, două treimi dintre emisiile acestui sector nu fac obiectul taxării prin Schema UE de tranzacționare a certificatelor de emisii (ETS). ETS acoperă în principal zborurile interne europene, lăsând zborurile lung-curier, care sunt printre cele mai poluante, în afara oricărui mecanism eficient de preț al carbonului. Astfel, companii ca Ryanair plătesc în medie aproximativ 50 EUR pe tona de carbon, în timp ce operatorii cu rețele globale, precum Lufthansa, achită circa 20 EUR, iar operatorii extra-europeni aproape deloc.
Din perspectiva economică, această lacună de reglementare a permis companiilor aeriene să evite peste 8,5 miliarde EUR în costuri asociate emisiilor numai în 2025. Extinderea la totalitate a ETS-ului ar putea aduce venituri suplimentare de aproape 17 miliarde EUR anual până în 2030, fonduri esențiale pentru tranziția către combustibili sustenabili și proiecte demonstrative de reducere imediată a impactului climatic al aviației. În contextul românesc, unde presiunile pentru atingerea obiectivelor de decarbonizare sunt în creștere, această inechitate în sistemul de taxare a carbonului influențează direct agenda de politici publice și prioritățile investiționale naționale și europene, inclusiv pentru promovarea mobilității electrice.
Contrar unor afirmații circulate în industrie, analiza T&E evidențiază că volatilitatea prețurilor la combustibilii fosili, accentuată de crizele geopolitice recente, explică majorarea reală a costurilor de bilet, nu politicile climatice. Pentru zborurile lung-curier, șocurile petroliere din 2025 au adăugat aproximativ 90 EUR la costul per pasager, în timp ce reglementările privind combustibilii sustenabili sau ETS au avut un impact mult mai redus. Pe segmentele de zbor scurte, fluctuațiile de preț la combustibil au reprezentat circa 30 EUR, măsurile de protecție a climei adăugând sub 10 EUR per pasager. Acest context consolidează argumentul potrivit căruia dependența de combustibili convenționali și lipsa unei politici de reglementare coerente împiedică progresul real către un sector aerian cu emisii scăzute.
Această evoluție a aviației ridică un semnal de alarmă pentru politicile de transport sustenabil la nivelul UE. În timp ce mobilitatea electrică avansează accelerat în domeniul rutier, exemplificat de creșterea numărului de vehicule electrice și investițiile în rețele de încărcare pe teritoriul României, aviația rămâne o barieră semnificativă pentru atingerea neutralității climatice. Dezbaterea privind extinderea ETS și realocarea veniturilor din certificatele de carbon către proiecte cu impact imediat, precum producția de combustibili sustenabili de aviație și dezvoltarea tehnologiilor pentru reducerea contrailurilor, devine esențială pentru strategia europeană de atingere a obiectivului zero emisii până în 2050.
Pentru publicul românesc, implicațiile sunt directe: menținerea inechităților în sistemul de taxare al aviației riscă să amplifice decalajul între progresele din transportul rutier, dominant pentru mobilitatea urbană, și sectorul aerian. În contextul în care operatorii de vehicule electrice și managerii de flote acționează deja pentru a-și reduce amprenta de carbon, presiunea pentru ajustarea legislației europene pentru aviație va rămâne o prioritate pe agenda publică de mediu în următorii ani.