Un nou cadru energetic european post-2030, axat pe electrificare și surse regenerabile, este solicitat de societatea civilă și industrie pentru a asigura securitatea și competitivitatea continentului. România, cu potențialul său considerabil în energie regenerabilă, ar putea beneficia decisiv de acest trend european. Miza este stabilitatea energetică și scăderea costurilor pentru cetățeni și industrie.
Societatea civilă și reprezentanții industriei cer instituțiilor europene un cadru energetic post-2030 ambițios și cu caracter obligatoriu, orientat spre eliminarea combustibililor fosili și accelerarea tranziției spre o economie electrificată, bazată pe energie regenerabilă. Această solicitare vine pe fondul tensiunilor geopolitice crescute și al vulnerabilităților expuse de dependența energetică, aspecte evidențiate de războiul din Ucraina și de instabilitatea din Orientul Mijlociu. Alegerea direcției pentru perioada de după 2030 va determina securitatea energetică și competitivitatea Europei pe termen lung.
Cadrul actual al Uniunii Europene (UE), fundamentat pe Directiva privind Energia Regenerabilă (RED) și Directiva privind Eficiența Energetică (EED), a facilitat creșterea ponderii energiei curate, reducerea emisiilor și protecția clienților de volatilitatea prețurilor la energie. Totodată, a susținut investițiile, inovarea tehnologică și a consolidat lanțurile valorice în sectorul energetic european.
Argumentele economice pentru electrificare sunt clare: electrificarea a aproximativ jumătate din economia UE până în 2040 poate aduce economii anuale nete de aproximativ 29 miliarde EUR, reducând costurile cu importurile de combustibili și funcționarea sistemului energetic. În plus, fiecare creștere cu 1% a eficienței energetice scade importurile de gaz cu 2,6%, ceea ce face din măsurile de eficiență cel mai rapid instrument pentru creșterea securității energetice. În ansamblu, o economie europeană bazată pe energie regenerabilă ar putea genera economii cumulate de 1.600 miliarde EUR la costurile totale ale sistemului.
Pentru România, acest context oferă o oportunitate strategică rară. Țara dispune deja de capacități semnificative de producție din surse regenerabile – hidro, nuclear, eolian și solar – iar potențialul offshore din Marea Neagră rămâne unul dintre cele mai puțin exploatate din UE. Extinderea rapidă a proiectelor din Dobrogea și inițierea unor investiții majore offshore ar putea transforma România într-un pol regional de energie curată, cu beneficii pentru stabilitatea rețelei, exporturi și prețuri competitive pe termen lung.
Propunerile venite dinspre societatea civilă și industrie subliniază mai multe principii pentru noul cadru post-2030: menținerea și întărirea țintelor obligatorii pentru regenerabile și eficiență energetică, crearea unui pilon dedicat electrificării cu indicatori cuantificabili și guvernanță fermă, și introducerea unor mecanisme eficiente de livrare la nivel național. Printre acestea, se cere ca licitațiile de tip tehnologie-specifice să fie planificate cu 5 ani înainte, asigurând vizibilitate pentru dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare și investiții coordonate.
Implementarea consecventă a legislației UE este prezentată ca cel mai eficient mijloc de simplificare administrativă și de accelerare a progresului. Se recomandă eliminarea barierelor administrative, completată de măsuri de sprijin financiar, cum ar fi Banca pentru Decarbonizarea Industriei, pentru a asigura finanțare predictibilă atât pentru infrastructura de electrificare, cât și pentru adaptarea consumatorilor industriali și rezidențiali.
O atenție specială se acordă extinderii flexibilității și capacităților de stocare, aspecte esențiale pentru integrarea variabilă a surselor eoliene și solare în rețea. Investițiile în stocare de durată mare și în răspunsul la vârf de consum (demand-side response) sunt prioritare pentru securitatea și robustețea energetică, iar accesul acestor soluții la piețe dedicate este o condiție pentru dezvoltarea lor rapidă.
Colaborarea transfrontalieră și folosirea mecanismelor de cooperare la nivelul UE pot reduce masiv costurile tranziției. Pentru România, accesul privilegiat la instrumente financiare europene și scheme de sprijin comune ar putea accelera atât integrarea offshore wind din Marea Neagră, cât și upgrade-ul infrastructurii de transport regional.
În contextul concurenței cu piețe mai mature din Nordul Europei, România are șansa să se poziționeze ca lider rapid în energie regenerabilă, valorificând experiența locală și resursele naturale pentru a răspunde atât nevoilor interne, cât și cererii crescânde la nivel european. Acest salt ar contribui la decarbonizarea industriei, ar crește competitivitatea economică și ar asigura o sursă stabilă de energie pentru sectorul transporturilor și EV, în linie cu obiectivele UE de reducere a riscurilor geopolitice și de combatere a crizelor energetice viitoare.