Piața globală a scuterelor electrice, fără aportul Chinei, se prezintă ca un mozaic de regiuni distincte, fiecare cu ritmuri proprii de dezvoltare. Europa, India și diverse piețe din Asia de Sud-Est conturează direcții separate, influențate de reglementări locale, infrastructură și nivelul subscrierii la mobilitatea EV. Pentru România, dinamica europeană oferă indicații relevante privind viitorul scuterelor electrice în context urban.
Excluzând China, principalul motor al industriei globale EV, piața scuterelor electrice se fragmentează rapid. În Europa, vânzările anuale de scutere și motociclete electrice sunt estimate la 400.000–600.000 de unități, potrivit sursei. Aceste cifre provin în principal din țări precum Franța, Italia și Spania, piețe unde accelerarea adoptării este determinată mai ales de înăsprirea reglementărilor privind emisiile urbane decât de economia de costuri la alimentare. În acest context, companii precum NIU Technologies și Silence se confruntă cu concurența producătorilor locali. Segmentul european rămâne eterogen și se dezvoltă gradual, fără un lider clar de volum.
În afara Europei, India domină ca piață non-chineză de volum pentru scuterele electrice, cu peste 1,5 milioane de unități vândute anual, scuterele reprezentând peste 90% din totalul vânzărilor de vehicule electrice pe două roți. Creșterea se bazează pe subvenții naționale (precum programul FAME), politici regionale și un context marcat de costuri ridicate pentru energie. În ciuda cifrelor mari, rata de penetrare a rămas sub 10% din piața totală de două roți, ceea ce sugerează un potențial suplimentar de creștere.
Vietnam și-a format o piață activă grație densității ridicate de motociclete și presiunii guvernamentale privind reducerea emisiilor urbane. Vânzările anuale se situează între 200.000 și 350.000 de unități, iar VinFast joacă un rol esențial în dezvoltarea infrastructurii și a adoptării. Regiunea Asia de Sud-Est mai include Indonezia, cu un potențial enorm, dar la început de drum: între 200.000 și 400.000 de scutere și motociclete electrice sunt vândute anual, dinamica fiind generată în special de operatori de flote, nu de utilizatori individuali. Această abordare schimbă radical curba de adoptare comparativ cu piețele menționate anterior.
Taiwan, deși mică la nivel de volum (70.000–100.000 de scutere electrice anual), se evidențiază prin maturitatea ecosistemului de schimb de baterii. Gogoro a dezvoltat o rețea densă de stații, ceea ce a redus semnificativ anxietatea legată de autonomie și încărcare – parametru esențial pentru utilizatorii urbani. Acest model este adeseori citat ca reper tehnologic pentru alte piețe asiatice sau europene interesate de extinderea mobilității electrice pe două roți.
În schimb, Coreea de Sud rămâne marginală pentru piața scuterelor electrice, cu vânzări de 20.000–40.000 de unități anual, conform sursei. Motivele principale sunt limitarea stimulentelor, accentul pus pe transportul cu automobilul privat și ponderea redusă a vehiculelor pe două roți în mobilitatea cotidiană. Există totuși proiecte-pilot și inițiative locale, în special pentru livrări, fără a influența însă semnificativ ecosistemul global EV pe două roți.
Un caz aparte îl reprezintă Filipine, unde vehiculele electrice pe trei roți (e-trike), destinate transportului public local, au ajuns la 20.000–40.000 de unități, potrivit sursei. Acestea sunt diferite de definiția standard a scuterelor electrice și răspund unei nevoi specifice: transportul de scurtă distanță pe rute urbane previzibile, în special în orașele de provincie. Programe susținute de guvern urmăreau 100.000 de unități, dar rezultatele au fost sub țintă.
Pentru România și Europa Centrală, dinamica fragmentată a pieței internaționale sugerează că evoluția scuterelor electrice va depinde de cât de rapid vor integra administrațiile locale măsuri de restricționare a vehiculelor poluante și de stimulare a electromobilității urbane. În prezent, scuterele electrice livrate pe piața europeană concurează ca preț și tehnologie cu modelele de benzină, dar avantajele legislative ar putea înclina balanța în anii următori. Rămâne de văzut ce rol vor juca infrastructura urbană și politicile de subvenționare atât la nivel de oraș, cât și național pentru ca segmentul EV pe două roți să atingă un nivel considerabil de adopție în România.