Ținta globală de electrificare „35 by 35” stabilită la COP31 solicită ca 35% din consumul total de energie să provină din electricitate până în 2035, punând presiune pe guverne, industrie și consumatori să accelereze adoptarea vehiculelor electrice și să reducă dependența de hidrocarburi. În Europa, inclusiv România, implementarea rapidă a politicilor și infrastructurii este esențială pentru a respecta acest parcurs ambițios și a evita riscurile economice și de mediu asociate întârzierii.
Inițiativa „35 by 35”, lansată sub egida Președinției COP31 prin colaborarea Turciei și Australiei, împinge scena globală către un obiectiv ambițios: aproape dublarea ponderii electricității în consumul final de energie, de la circa 20% astăzi la 35% în doar nouă ani. Obiectivul vizează reducerea emisiilor globale, stabilizarea economiilor față de prețurile volatile ale petrolului și gazului, precum și micșorarea poluării atmosferice periculoase pentru sănătate.
Sectoarele care absorb azi cea mai mare parte a energiei electrice sunt clădirile și industria grea. Însă transportul rutier, unde electricitatea acoperă sub 1% din consum, devine rapid „frontiera” cu cel mai important potențial de creștere. Pentru a strânge decalajul față de ținta de 35%, tranziția spre vehicule cu emisii zero (ZEV) trebuie accelerată semnificativ atât la nivel global, cât și regional.
Evoluția adoptării ZEV: scenarii de bază și ambițioase
Analiza realizată de specialiști relevă două traiectorii posibile. Scenariul de bază, care ia în calcul doar politicile implementate în prezent și tendințele pieței, estimează că electricitatea ar ajunge să reprezinte 6% din consumul energetic al transportului rutier până în 2035, cu o creștere la 18% până în 2050. În schimb, scenariul ambițios – bazat pe declararea totală a angajamentelor pentru ZEV și implementarea memorandumului global pentru electrificarea vehiculelor medii și grele – proiectează o cotă de 11% în 2035 și o creștere impresionantă la 62% în 2050.
Chiar și cu politici ferme, efectele nu vor fi imediate, dat fiind că durata medie de viață a unui vehicul este între 15 și 20 de ani. Fiecare vehicul non-electric vândut astăzi perpetuează cererea de hidrocarburi pentru decenii, ceea ce subliniază necesitatea accelerării cadrului de reglementare pentru noile vânzări și retragerea din uz a parcului vechi.
Efecte economice: economii și reducerea expunerii la riscuri
Accelerarea trecerii spre scenariul ambițios ar însemna evitarea consumului a peste 601 exajouli de combustibili lichizi fosili în transportul rutier până în 2050. Aceasta echivalează cu economia de carburant pe durata de viață a circa 863 milioane de automobile alimentate cu benzină. Adițional, volatilitatea prețului petrolului – așa cum s-a observat inclusiv în 2026, când OPEC+ a ajustat abrupt oferta – accentuează vulnerabilitatea economică a statelor dependente de importuri. Tranziția spre ZEV, susținută de ținta „35 by 35”, poate limita expunerea la astfel de riscuri, substituind petrolul cu electricitate generată local.
Experiența unor țări precum Indonezia, unde subvențiile masive pentru carburanți s-au redus semnificativ datorită adopției EV, arată beneficii fiscale clare. La nivel global, datele Agenției Internaționale pentru Energie indică o scădere a cererii de petrol cu 1,7 milioane barili/zi în 2025 datorată EV, cu estimarea de a tripla până în 2030.
Creșterea cererii de electricitate și robustețea rețelelor
Tranziția va redirecționa o pondere tot mai mare din consumul energetic al sectorului rutier către electricitate: modelările ICCT estimează o creștere de la 190 TWh în 2025 la 1.500 TWh în 2035 doar în scenariul de bază, sau chiar 2.600 TWh dacă ambițiile COP31 sunt respectate. Pentru 2050, estimarea ajunge la 9.000 TWh – nivel echivalent cu actualul consum al Chinei. Trebuie subliniat că trenurile de propulsie electrice sunt de 3-4 ori mai eficiente energetic față de cele clasice, ceea ce atenuează creșterea consumului total de energie, chiar și pe fondul electrificării accelerate.
Totodată, dacă integrarea EV și a infrastructurii de încărcare este gestionată inteligent – prin tarifare dinamică și tehnologie bidirecțională de tip vehicle-to-grid (V2G) – această masă de baterii devine un activ strategic pentru rețea. Astfel, EV pot absorbi energie când sursele regenerabile (eolian, solar) produc la prețuri minime și pot returna energie în rețea la vârf de cerere. Modelări pentru Franța au arătat scăderi de 6-9% ale vârfurilor de sarcină și reduceri semnificative de costuri în extinderea infrastructurii electrice, iar pentru California costuri de modernizare a rețelei până la 2035 cu 70% mai mici dacă este implementat V2G.
Politici și implicare europeană: cazul României
La nivel european, reglementările stricte ale UE (inclusiv interzicerea vânzării de mașini noi cu emisii la eșapament din 2035) și pachetele dedicate, precum Green Deal și Fit for 55, completează și întăresc ținta „35 by 35”. Statele membre, inclusiv România, trebuie să-și adapteze rapid legislația, stimulentele și infrastructura pentru a răspunde acestor obiective. Pentru România, care a devenit lider regional cu 41% din înmatriculările noi reprezentând BEV sau PHEV, instrumente precum Rabla Plus (până la 10.000 € subvenție la achiziție) și extinderea rețelei de încărcare creează o platformă solidă pentru accelerarea tranziției.
ZEV Declaration și Global MOU, ca mecanisme ale COP31, conferă coerență internațională și transmit semnale clare investiționalului privat privind orientarea industriei către electrificare integrală la orizontul 2035-2040. În piețele mature, accentul se deplasează spre obligații stricte și scheme feebate („poluatorul plătește”), iar pentru transportul comercial se prioritizează coridoarele dedicate și costul total de operare comparabil sau inferior celui convențional.
În concluzie, atingerea pragului „35 by 35” presupune o combinație între accelerarea reglementărilor, stimulente financiare, extinderea rapidă a infrastructurii și integrarea EV ca actor esențial în flexibilitatea și securitatea rețelei. Pentru România și întreaga Europă, perioada 2026-2035 va fi definitorie pentru demonstrarea capacității de implementare a ambițiilor COP31 în transport și energie.