O propunere de instalare a 300 de stații de încărcare pentru vehicule electrice pe stâlpi de iluminat din Australia deschide o dezbatere acută despre implicarea companiilor de rețea în piața publică de încărcare. Distribuitorul Essential Energy a solicitat o derogare de la regulile de separare a activităților, iar autoritatea de reglementare consultă acum părțile interesate asupra impactului acestei inițiative.
Autoritatea australiană de reglementare în energie analizează o cerere depusă de operatorul Essential Energy pentru a primi derogare de la regulile stricte care separă activitățile de distribuție de alte servicii comerciale. Demersul vizează instalarea a 300 de stații de încărcare pentru vehicule electrice (EV) direct pe stâlpii de iluminat public și de electricitate din zone regionale și rurale din New South Wales. Operațiunea face parte dintr-un proiect pilot parțial finanțat de un program național dedicat infrastructurii de încărcare publică.
Stațiile de încărcare, cu o putere de 7 kW fiecare, ar urma să fie integrate în infrastructura deja existentă, folosindu-se de relațiile stabile ale furnizorului de electricitate cu autoritățile locale pentru a reduce riscurile și costurile asociate instalării în zone subdezvoltate sau greu accesibile. Essential Energy ar avea rolul de a deține, instala, întreține și închiria echipamentele către operatori privați, fără a se implica direct în serviciile de relaționare cu clientul final sau în stabilirea tarifelor și procesarea plăților.
Cererea pentru această derogare – cunoscută sub numele de „ring-fencing waiver” – a generat o polarizare semnificativă între jucătorii din industrie. Organizațiile de operatori de stații de încărcare și susținătorii trecerii la mobilitate electrică contestă inițiativa, invocând riscul ca firmele de distribuție, care dețin monopol pe rețeaua electrică, să intre pe o piață concurențială și să influențeze condițiile comerciale în detrimentul companiilor private. De cealaltă parte, reprezentanții rețelelor susțin că contribuția lor este esențială pentru extinderea rapidă a infrastructurii, iar impactul financiar asupra bazei de utilizatori ar fi nesemnificativ.
Consultarea publică lansată de autoritatea de reglementare are ca scop evaluarea riscurilor și a oportunităților generate de o posibilă implicare a unui operator de rețea în dezvoltarea infrastructurii de încărcare, cel puțin pentru acest pilot de 300 de stații. Cererea de derogare nu acoperă și pregătirea suplimentară a altor 1.000 de stâlpi pentru eventuale instalări de echipamente de către operatori independenți, ci doar instalarea și exploatarea directă a celor 300 de unități.
Modelul australian evidențiază o dilemă prezentă și pe piața europeană, inclusiv în România, unde standardele tehnice și cerințele privind interoperabilitatea rețelelor sunt stabilite de legislația UE. În Uniunea Europeană și în România, reglementările impun ca stațiile publice de încărcare să folosească prize și conectori standardizați (precum Type 2 pentru AC), alimentare la 230 V/50 Hz și să respecte norme stricte de siguranță și accesibilitate. Proiecte similare de încărcare pe stâlp sau pe infrastructură rutieră există deja în orașe precum Londra, Amsterdam sau Berlin, iar extinderea lor depinde de colaborarea corectă dintre operatori privați și entități de rețea.
Pentru România și alte piețe europene, cazuri ca cel discutat în Australia aduc în atenție nevoia de transparență și reglementare clară pentru a oferi acces echitabil la infrastructura publică nou creată, asigurând simultan dezvoltarea rapidă a rețelei și concurență loială. În contextul creșterii accelerate a vânzărilor de vehicule electrice și a necesității extinderii punctelor de încărcare accesibile pentru utilizatorii care nu beneficiază de parcare privată, testarea unor soluții inovatoare, precum integrarea stațiilor în stâlpi de iluminat, ar putea constitui o opțiune relevantă, însă cu condiția clarificării cadrului de reglementare și a rolului fiecărui actor în piață.
Consultarea publică pe marginea inițiativei din Australia este deschisă până la 14 iulie 2026, autoritatea urmând să colecteze părerile părților interesate înainte de a emite o decizie privind derogarea solicitată.