Majoritatea statelor UE, inclusiv România, au extins rețeaua de stații de încărcare publice într-un ritm care depășește semnificativ creșterea parcului de vehicule electrice, potrivit unei recente analize, ceea ce reduce riscul de aglomerare la încărcare și sprijină explozia așteptată a vânzărilor EV în următorii ani.
O analiză realizată la jumătatea anului 2026 arată că aproape toate ţările din Uniunea Europeană, cu excepția Maltei, au reușit să depășească obiectivele privind infrastructura publică de încărcare raportată la numărul de mașini electrice aflate în circulație. Reglementările europene prevăd ca până în martie 2026 fiecare stat membru să asigure cel puţin 1,3 kW de capacitate de încărcare publică pentru fiecare autovehicul electric cu baterie (BEV) din parcul naţional. Cumulat, infrastructura UE ar depăși acest prag cu 180%, confirmând că rețeaua de încărcare nu este un blocaj pentru extinderea electromobilității.
Până la finalul anului 2024, numărul total de puncte publice de încărcare din UE a atins 1,1 milioane, de cinci ori mai multe decât în 2020, potrivit sursei analizate. Acest avans rapid a fost posibil prin legislație dedicată (AFIR – Regulamentul privind infrastructura pentru combustibili alternativi), dar și datorită disponibilității fondurilor europene și naționale care stimulează instalarea și operarea stațiilor de încărcare, inclusiv în România. Orientarea strategică a investițiilor, colaborarea autorităților locale cu operatorii de stații și companiile de distribuţie de energie au contribuit la scăderea timpilor de implementare și la extinderea rapidă a rețelei, inclusiv pe coridoarele TEN-T — principalele axe de transport pan-europene.
Un alt criteriu stabilit de AFIR îl reprezintă acoperirea cu stații de încărcare rapidă DC (cel puțin 150 kW) la fiecare 60 km pe rețelele rutiere principale, astfel încât să fie facilitat transportul electric pe distanțe lungi. În iunie 2026, 79% din rețeaua rutieră principală a UE respecta deja această cerință pentru stațiile ultra-rapide. Cele mai vizibile decalaje apar în statele din estul UE și în Spania, unde însă ritmul de creștere al infrastructurii rapide este cel mai ridicat, cu noi stații aflate în execuție. Pentru drumurile regionale şi rețeaua rutieră secundară (TEN-T Comprehensive), 20 din 27 de țări îndepliniseră deja din 2026 ținta fixată pentru 2027.
Raportul T&E evidențiază că adăugarea a doar 70 de stații rapide în poziții strategice ar putea aduce rapid gradul de conformare la 90%: dintre acestea, 7 stații ar trebui în România. Contextul local confirmă că legislația și accesul la fonduri europene au facilitat extinderea rapidă, cu beneficii directe pentru utilizatorii români care tranzitează coridoarele principalelor orașe sau se deplasează pe distanțe lungi.
Cu toate acestea, provocările continuă în special când vine vorba de ușurința utilizării stațiilor și de transparența și predictibilitatea tarifelor. Potrivit T&E, aceste aspecte sunt esențiale pentru ca utilizarea mașinilor electrice să devină atractivă pe scară largă, mai ales pentru cei care nu au acces la încărcare la domiciliu. Legea AFIR impune obligația ca datele legate de funcționare, preț și compatibilitate ale stațiilor publice să fie publice și ușor accesibile, implementarea fiind deja în curs în majoritatea țărilor europene, inclusiv România.
Dincolo de cifrele de acoperire, autoritățile și operatorii din România beneficiază direct de bunele practici europene, participând la inițiative și evenimente dedicate achizițiilor publice sau managementului proiectelor de infrastructură. Integrarea cu rețeaua europeană, posibilă datorită cerințelor de interoperabilitate și plăți facilitate (inclusiv card sau contactless), înseamnă că tranziția către mobilitatea electrică este susținută nu doar tehnic, ci și legislativ, aspect esențial pe măsură ce vânzările de EV vor crește accentuat în anii următori.