Parlamentul European ia în calcul o reglementare ce ar permite mașinilor echipate cu motoare pe biocombustibil sau e-fuel să fie catalogate legal ca „zero emisii”. O astfel de decizie ar afecta direct producătorii auto, șoferii europeni și ar complica planurile de electrificare ale pieței, inclusiv în România. Detaliem care sunt implicațiile acestei inițiative pentru mediul, costurile și perspectivele sectorului auto.
O nouă propunere de reglementare aflată în dezbaterea legislativă a Parlamentului European ar putea permite introducerea pe piață a unor autovehicule cu tehnologie convențională, denumite VEEF („vehicule care funcționează exclusiv pe combustibili eligibili”), ce ar primi oficial scor zero la capitolul emisii de la țeava de eșapament. Aceste vehicule, cu motoare cu piston clasice, ar urma să funcționeze doar pe biocombustibili avansați sau e-fuels – carburanți lichizi produși din surse considerate sustenabile.
Inițiativa este susținută atât de lobbiștii industriei fosile, cât și de producători tradiționali auto, care caută alternative la tranziția rapidă către vehiculele electrice. Reglementarea invocă principiul „neutralității tehnologice”, dar aduce cu sine multiple controverse privind impactul real asupra mediului și costurile pentru consumatori. Inclusiv pentru România, parte a pieței unice europene, această potențială derogare ar schimba semnificativ peisajul vânzărilor de mașini noi după 2035.
Bazându-se doar pe promisiunea folosirii exclusive de combustibili eligibili, propunerea ar permite acestor mașini cu ardere internă să fie asimilate modelelor electrice la nivel legal. Se ignoră însă faptul că procesul chimic din motor produce, chiar și cu biocombustibil, emisii de oxizi de azot, monoxid de carbon și particule fine, poluanți care au afectat calitatea aerului urban peste tot în Europa. Conform criticilor, acest truc de reglementare poate masca doar formal poluarea, fără a reduce efectiv impactul asupra sănătății populației sau asupra obiectivului climatic european.
Din perspectivă climatică, diferența de emisii la utilizarea biocombustibililor actuali este modestă – de circa 20% până la 40% față de carburanții convenționali, în funcție de sursa și procesul de producție. În cazurile biocombustibililor obținuți din culturi agricole, luarea în calcul a schimbării de utilizare a terenurilor poate conduce la emisii totale chiar mai mari decât în cazul benzinei, potrivit datelor prezentate în dezbaterea parlamentară. Expansiunea modelului VEEF riscă astfel să fie o soluție aparentă, nu reală, la provocările de decarbonizare.
Pe partea de costuri, autovehiculele pe biocombustibil nu sunt în mod necesar o alternativă mai avantajoasă pentru șoferi. Un exemplu: costul rulării cu HVO (biodiesel din uleiuri vegetale procesate) poate ajunge la aproximativ 13 € pentru 100 km, față de circa 7 € pentru un model electric comparabil. Pe o piață europeană în care prețurile electricității din surse regenerabile și costurile bateriilor sunt în scădere, opțiunea VEEF ar bloca utilizatorii într-un sistem cu prețuri mari și volatilitate crescută la alimentare.
O altă problemă gravă este limita matematică a resurselor: producția europeană de biocombustibili avansați este suficientă pentru doar circa un milion de mașini, mult sub vânzările anuale de autovehicule noi din Uniunea Europeană. După anul 2032, propunerea prevede interzicerea treptată a biocombustibililor din culturi agricole, accentuând problema ofertei pentru noile modele VEEF.
Birocrație și complexitate tehnică suplimentară
Pentru a se asigura că doar combustibili eligibili ajung în rezervor, proiectul legislativ obligă producătorii să implementeze sisteme electronice de detecție a carburantului, hardware antifraudă și software care să limiteze funcționarea motorului dacă se detectează combustibil neconform. Alimentarea s-ar face doar la pompe cu sisteme digitale de autentificare, corelate cu seria de șasiu a fiecărui autoturism. În plus, ar putea fi nevoie de rețele de benzinării separate – pentru biocombustibili agricoli înainte de 2033, respectiv pentru biocombustibili avansați după această dată.
Deși Comisia Europeană a susținut public reducerea birocrației, propunerea VEEF contrazice această direcție, creând infrastructură paralelă și costuri administrative semnificative pentru operatori și stat, fără beneficii certe pentru mediu sau pentru clientul final.
Potențiale efecte asupra pieței europene și din România
Investițiile de peste 200 miliarde € în lanțul de producție de baterii și vehicule electrice din Europa au mizat pe direcția clară spre zero emisii. Orice reglementare care ar permite „ocolirea” tranziției către electrificare pune sub semnul întrebării nu doar beneficiile de mediu, ci și avantajul competitiv al sectorului auto european în raport cu China sau SUA.
Strategii similare sunt evaluate de mari producători europeni precum VW, BMW sau Porsche, care au pariat, în paralel, pe dezvoltarea de e-fuels. Pentru piața românească, dar și pentru întreaga regiune, acceptarea acestor derogări poate menține pe termen scurt opțiunea mașinilor cu motoare clasice, dar riscă să încetinească investițiile și adopția largă a vehiculelor electrice, afectând obiectivul de a avea doar mașini noi cu emisii zero din 2035, conform standardelor UE.
În absența unei metodologii clare care să integreze toate emisiile – inclusiv pe cele rezultate din producția resursei energetice – acordarea titlului legal de „zero emisii” unor vehicule cu ardere internă ce folosesc biocombustibili sau e-fuels rămâne o măsură controversată. Decizia finală a Parlamentului European va influența direct direcția industriei auto și va afecta în mod concret viitorul mobilității electrice și sustenabile în România și întreaga Uniune Europeană.