Peste 20 milioane de vehicule electrice au fost vândute la nivel global anul trecut, cu o creștere susținută în Europa și China, în timp ce Statele Unite rămân în urmă. Această evoluție accentuează diferențele regionale și ridică provocări și oportunități pentru producătorii de automobile și actorii din industrie.
Piața mondială de vehicule electrice (EV) a înregistrat un salt semnificativ în ultimele 12 luni, vânzările depășind pragul de 20 milioane de unități potrivit unui raport recent al Agenției Internaționale pentru Energie (IEA). Aceasta reprezintă o cotă de 25% din totalul autovehiculelor vândute la nivel global, consolidând tendința de electrificare, cu o rată de adopție accelerată în piețe cheie precum China și Europa. În contrast, Statele Unite au stagnat, menținând o cotă de numai 10% pentru modelele electrice.
Creșterea vânzărilor de EV-uri în China se evidențiază nu doar prin volum, dar și prin diversitate: aproape 55% dintre autoturismele noi înregistrate în această țară au fost electrice, iar peste două treimi dintre acestea au avut prețuri sub cele ale vehiculelor cu tehnologii tradiționale. Accesibilitatea, alimentată de costuri de producție reduse și lanțuri de aprovizionare interne consolidate, a permis producătorilor chinezi să devină actori dominanți atât pe piața internă, cât și pe cele externe, inclusiv Europa, Asia de Sud-Est și America Latină.
Pentru piețele emergente, precum Thailanda sau țări din America Latină, evoluția subliniază capacitatea vehiculelor electrice de a atinge paritatea de preț cu modelele tradiționale, facilitând o penetrare rapidă. China, cu exporturi în creștere și prețuri competitive, și-a asigurat un rol central și în recalibrarea ofertei europene: peste jumătate de milion de EV-uri chinezești au fost importate în Europa anul trecut. Totodată, în Asia de Sud-Est, peste 50% din vânzările de EV-uri au revenit producătorilor chinezi.
În Uniunea Europeană, cota vehiculelor electrice în vânzările de autovehicule noi a depășit 20% în 2024. Programele de susținere a adopției, precum schema Rabla Plus din România (până la 10.000 € subvenție pentru EV-uri noi) și impunerea de standarde mai stricte privind emisiile, joacă un rol esențial. Pe fondul obiectivelor UE de interzicere a vânzării de vehicule noi cu tehnologii tradiționale până în 2035, piața europeană stimulează atât investițiile în producția locală de baterii, cât și extinderea infrastructurii de încărcare rapidă.
Totuși, dependența Europei de lanțurile de aprovizionare asiatice, în special pentru baterii și minerale critice, reprezintă un risc strategic. UE a intensificat măsurile de reducere a acestui risc, inclusiv politici pentru stimularea producției interne de baterii și reciclare, sub umbrela European Battery Alliance. Concomitent, importurile masive de vehicule şi componente din China fac obiectul unei atenţii sporite din partea autorităţilor europene, care evaluează măsuri suplimentare pentru echilibrarea competiţiei şi reducerea vulnerabilităţii.
Dinamica actuală pune presiune pe producătorii tradiționali din Statele Unite și Japonia. Eșecul unor companii precum Honda de a avansa cu noi proiecte electrice ar putea diminua poziția lor pe piața globală, în contextul în care rivali ca Tesla, BYD sau producători europeni investesc masiv în tehnologii EV, software de vehicul definit și reducerea costurilor prin integrare verticală. Pentru startup-urile americane, stagnarea pieței autohtone, coroborată cu absența stimulentelor fiscale, amplifică riscul de a rămâne marginalizate la nivel mondial.
Pe termen scurt, tensiunile comerciale pot duce la introducerea de tarife suplimentare la nivelul UE pentru vehiculele electrice ieftine importate din China, însă capacitatea de producție internă a acestui stat depășește cu mult cererea globală, permițând continuarea expansiunii. În paralel, evoluțiile tehnologice — de la autonomii medii de 350–500 km (WLTP), la funcții software complexe și actualizări OTA (over-the-air) — modelează așteptările consumatorilor europeni și români, unde accesibilitatea la infrastructura de încărcare și costul total de deținere rămân factori majori de decizie.
Consolidarea pieței EV la nivel global, pe fondul unor strategii industriale divergente și a unui mediu geopolitic incert, sugerează că producătorii care nu accelerează tranziția către electric riscă să piardă poziții pe termen mediu și lung. Pentru piața românească, combinația dintre stimulentele acordate, extinderea infrastructurii și diversificarea ofertei internaționale poate menține ritmul de creștere al segmentului EV, dar succesul pe termen lung va depinde de reziliența lanțurilor de aprovizionare și de competitivitatea producătorilor europeni în fața presiunii externe.