Un nou proces intentat împotriva Tesla readuce în prim-plan discuțiile privind siguranța și responsabilitatea sistemelor automate de asistență la condus, după ce o femeie din Texas a murit într-un accident ce implică un Model 3 aflat pe „Full Self-Driving”. Cazul are implicații directe pentru modul în care sunt privite astfel de sisteme la nivel internațional, inclusiv în Europa, unde reglementările avansează privind răspunderea în accidentele cu vehicule automatizate.
Recent, familia unei femei de 76 de ani din Texas a dat în judecată Tesla și șoferul autoturismului Model 3 care a intrat în locuința lor. Accidentul, petrecut pe 19 iunie, s-a soldat cu decesul femeii și rănirea unui alt membru al familiei. Procesul susține că sistemele „Autopilot” și „Full Self-Driving” ale Tesla sunt proiectate defectuos și acuză atât compania, cât și șoferul, pentru neglijență gravă și nerespectarea obligației de avertizare corectă privind limitările tehnologiei.
Documentele judiciare afirmă că vehiculul nu a detectat sfârșitul străzii și clădirea din față, nu a monitorizat suficient implicarea șoferului și nu a emis alerte corespunzătoare despre limitele funcțiilor automate. Familia victimei acuză, de asemenea, posibila existență a unei accelerații neintenționate, deși investigația poliției nu a descoperit defecțiuni mecanice. Suma solicitată drept despăgubire depășește 1 milion €, la care se adaugă daune punitive, precum și obligativitatea de a păstra toate datele relevante despre funcționarea sistemelor automate la momentul accidentului.
Punctul de vedere al Tesla a fost prezentat public: compania susține, pe baza propriilor date, că șoferul a dezactivat manual sistemul automat de condus prin apăsarea completă a pedalei de accelerație, vehiculul atingând 117 km/h chiar după impact. Deși datele Tesla indică o eroare umană (apăsarea greșită a pedalei de accelerație în locul frânei), avocații victimei contestă dacă însăși proiectarea sistemului nu a contribuit la accident. Precedentul legal, stabilit într-un proces din Florida în 2025, arată că un juriu poate considera responsabilă atât compania, cât și șoferul, dacă marketingul și monitorizarea slabă a atenției conducătorului favorizează o utilizare eronată a sistemului.
Responsabilitate în accidente cu sisteme automate: perspectiva UE
În Europa, tehnologiile de tip „Autopilot” și „Full Self-Driving” oferite de Tesla sunt clasificate drept Level 2 conform standardului SAE J3016—adică sistemele pot controla pe perioade scurte atât direcția, cât și accelerația sau frânarea, dar necesită implicarea activă și constantă a șoferului. Reglementările UE (Regulamentul 2019/2144 și Regulamentul 2018/858) cer ca producătorii să integreze sisteme avansate de monitorizare a atenției șoferului și să comunice clar limitările sistemelor automate. În cazul unui accident, răspunderea rămâne în general la șofer, însă pentru nivelurile de automare mai avansate (Level 3+), răspunderea poate trece la producător.
Comparativ cu SUA, unde procesele vizează tot mai des decizia tehnologică și modul de prezentare publică a acestor asistenți, cadrul european impune reguli mai stricte pentru autorizarea vehiculelor cu funcții automate pe piață. Pe piața din România, vehiculele Tesla cu „Autopilot” respectă aceste cerințe, dar nu oferă funcții autonome complete, iar utilizarea „Full Self-Driving” este limitată de legislația locală.
Competiție și reglementare: diferențe esențiale între piețele auto
Companiile concurente pe piața europeană, precum Mercedes-Benz sau BMW, au obținut aprobări pentru funcții de condus automatizate la Level 3 strict reglementate, disponibile doar în anumite condiții (ex: pe autostrăzi și sub 60 km/h). În schimb, sistemele Tesla Level 2, precum cele implicate în accidentul din Texas, solicită vigilență continuă șoferului, orice abatere sau lipsă de atenție putând avea consecințe serioase. Pentru utilizatorii din România și Europa Centrală, aceasta înseamnă că tehnologiile avansate de asistență la condus rămân sub control legislativ strict și nu elimină responsabilitatea individuală.
Divergențele dintre regimurile de răspundere și cerințele tehnice din SUA și UE subliniază nevoia de claritate în comunicarea limitărilor funcțiilor automate. Accidentul din Texas, aflat acum în anchetă și în procedură civilă, sugerează că discuția despre responsabilitate nu se va opri la „șoferul a apăsat accelerația”, ci va evalua și modul în care proiectarea și prezentarea acestor sisteme pot condiționa reacțiile utilizatorilor, inclusiv în context european. Deciziile de justiție viitoare, atât în SUA cât și în Europa, vor influența atât practicile industriei, cât și așteptările consumatorilor pentru siguranța vehiculelor cu automate avansate.