Creșterea accelerată a vehiculelor electrice va pune o presiune semnificativă asupra consumului de energie, comparabilă cu cea a locuințelor, însă doar o parte redusă din această capacitate este valorificată pentru sprijinul rețelei electrice, din cauza reticenței consumatorilor față de tehnologiile de tip vehicle-to-grid.
Planurile pe termen lung din Australia arată clar: până în 2050, până la 80% din vehicule ar putea fi electrice sau hibride plug-in. În acest scenariu, consumul anual de energie al vehiculelor electrice ar depăși 60 TWh, apropiindu-se de nivelul actual al consumului casnic. Chiar dacă datele sunt specifice pieței australiene, tendința de creștere rapidă a parcului EV și implicațiile asupra rețelei electrice sunt valabile și pentru Europa și România, unde politicile de decarbonizare și interzicerea vânzării de vehicule noi cu motor convențional după 2035 impun o strategie similară pentru infrastructură și managementul consumului.
Totuși, raportul australian relevă că doar 10% dintre locuințe ar putea utiliza încărcarea bidirecțională (vehicle-to-grid, V2G), adică ar putea returna energie către rețea. Principalul obstacol este lipsa de încredere în modul în care furnizorii de energie coordonează și comercializează aceste servicii, dar și reticența producătorilor auto în a-și extinde garanțiile către utilizarea intensă a V2G. Estimările arată că, în aceste condiții, V2G ar adăuga în rețea circa 4,3 GW putere instalată, respectiv 48,8 GWh capacitate de stocare, presupunând protecția bateriei prin limitarea descărcării la jumătate din capacitate.
Această imagine contrastează cu peisajul european, unde V2G este activ promovat, inclusiv prin standarde (ISO 15118), proiecte pilot și granturi. În Germania, Franța sau Țările de Jos, pilotarea V2G se realizează deja la scară comercială, cu modele Nissan, Renault sau VW adaptate pentru bidirecționalitate, iar operatorii de rețea pot integra energia din EV-uri în agregatoare de tip virtual power plant (VPP). România, aliniată la politicile europene, implementează gradual infrastructura necesară pentru V2G și participă la granturi pentru modernizarea rețelelor electrice prin Planul Național de Redresare și Reziliență.
Un punct comun cu Australia este provocarea legată de adopția stocării la domiciliu. Deși sistemele fotovoltaice și bateriile de acasă devin tot mai populare în Europa, rata celor care participă activ în scheme de VPP sau permit rețelei să gestioneze automat încărcarea și descărcarea este încă redusă. Factorii limitativi rămân accesul la scheme de stimulente, protecția datelor și ușurința în utilizare a sistemelor de management energetic pentru utilizatori. În același timp, modelul V2G implică o colaborare strânsă între gospodării, operatori și furnizori, cu accent pe transparență și încredere, aspecte menționate explicit atât în raportul australian, cât și în strategia UE privind digitalizarea energiei.
În perspectiva anului 2050, operatorii estimează că EV-urile nu sunt doar simple vehicule, ci elemente centrale în sistemul energetic – „baterii pe roți” gata să stabilizeze rețeaua electrică și să reducă necesarul de investiții în stocare de mari dimensiuni. Realizarea acestui potențial depinde însă nu doar de tehnologie, ci și de gradul de acceptare publică, coordonare între actorii de pe piață și de stimulente bine calibrate. Fără aceste condiții, atât în Australia cât și în Europa, integrarea deplină a EV-urilor și a V2G va rămâne doar o opțiune marginală, cu impact limitat asupra costurilor și a fiabilității rețelei.