Investițiile în remorchere electrice, cum este contractul de 30 milioane € din Azore, arată că aceste nave pot acoperi cererea operațională din porturi, chiar dacă au nevoie de puteri mari pe termen scurt. Noile tehnologii schimbă modul în care porturile europene își actualizează flotele și își ating țintele de decarbonizare.
În contextul intensificării presiunilor pentru reducerea emisiilor din porturile europene, remorcherele electrice încep să fie adoptate pentru operațiuni de asistență, chiar dacă cerințele maxime de putere par să depășească ceea ce pot susține bateriile. Un exemplu recent este achiziția a două remorchere electrice de către Portos dos Açores, cu o valoare totală de aproximativ 30 milioane €, fiecare navă fiind capabilă să livreze o forță de tracțiune (bollard pull) de 70 tone.
Operațiunile unui remorcher portuar sunt caracterizate prin variații mari ale consumului de energie: perioade îndelungate la sarcină redusă, mișcări de poziționare și solicitări de putere maximă în scurte „explozii” de solicitare la manevra navelor mari. Spre deosebire de vasele maritime de cursă lungă, remorcherele nu funcționează la putere maximă ore sau zile în șir, ci au un profil de utilizare fragmentat. Acest profil favorizează sistemele electrice cu baterii, care pot furniza rapid putere de vârf fără penalizările de eficiență și dimensiune ale unui motor diesel supradimensionat.
Tehnologiile actuale sunt deja capabile să răspundă acestor cerințe, exemplificate de modelul ElectRA, aflat în exploatare în Vancouver, și de navele comandate pentru porturile din Azore. Aceste remorchere demonstrează că dimensionarea bateriei nu trebuie să reflecte puterea maximă inscripționată pe motor, ci profilul efectiv al cererii de energie pe o cursă tipică în port. Altfel spus, marile fluctuații de putere ale unui remorcher electric sunt gestionate mai eficient decât în cazul motoarelor diesel, care funcționează rar în zona lor optimă de eficiență.
O altă dimensiune a eficienței provine din noile aranjamente de propulsie. Designul TRAnsverse, spre exemplu, mută unitățile de propulsie în zone opuse ale corpului navei, făcând mișcările laterale și poziționarea mult mai eficiente. Aceasta permite reducerea timpului și energiei cheltuite pentru repoziționarea remorcherului înainte de o nouă manevră, economisind energie de stocare și crescând eficiența generală – o nevoie critică atunci când fiecare kWh contează la nivelul investiției și al spațiului la bord.
Adoptarea remorcherelor electrice este sprijinită de faptul că porturile, spre deosebire de rutele maritime lungi, au infrastructuri energetice concentrate și predictable, fiind deja dotate cu substații, încărcare pentru echipamente de operare și pot adăuga mai ușor sisteme special dedicate pentru nave electrice. Modelul de contractare din Azore poate fi replicat și în alte porturi europene, inclusiv în România, unde presiunea pentru modernizarea flotelor și alinierea la regulamentele de mediu ale UE este în creștere.
Cu toate acestea, nu toate operațiunile pot fi electrificate imediat. Remorcherele destinate rutelor lungi sau porturilor fără infrastructură robustă de încărcare pot necesita încă soluții hibride sau de rezervă. În plus, ciclul de înlocuire al flotei este lent: la nivel global funcționează aproximativ 23.500 de remorchere maritime peste 100 tone, însă numărul celor complet electrice sau preponderent pe baterii rămâne infim.
Chiar dacă remorcherele nu vor schimba balanța energetică a transportului maritim internațional, ele marchează o tendință accelerată de trecere la propulsiile nepoluante în mediul portuar. Contracte precum cel din Azore stabilesc repere de preț și performanță, devenind referințe atât pentru decidenții din porturile vest-europene, cât și pentru operatorii și autoritățile din România interesați de investiții în infrastructură și nave cu emisii reduse.