Un consorțiu norvegian dezvoltă o tehnologie de încărcare inductivă pentru nave electrice de serviciu, adaptată pentru condițiile dificile de pe mare. Proiectul, derulat de SINTEF și Vard, vizează extinderea autonomiei navelor la fermele eoliene offshore. Soluția promite reducerea costurilor de mentenanță și compatibilitate cu viitoarele reglementări europene.
Un consorțiu norvegian, format din cercetători ai SINTEF și ingineri de la Vard, dezvoltă o soluție de încărcare inductivă destinată navelor electrice ce operează în largul mării. Această tehnologie elimină necesitatea utilizării cablurilor de încărcare convenționale, permițând alimentarea bateriilor direct la fermele eoliene offshore, acolo unde condițiile maritime fac dificilă folosirea conectorilor clasici.
Sistemul este creat special pentru navele de tip Service Operation Vessels (SOV), utilizate pentru mentenanța și susținerea logistică a centralelor eoliene marine. Cererea pentru astfel de soluții a crescut odată cu adoptarea propulsiei electrice pe aceste nave—o tendință accelerată de directivele europene care impun limite stricte de emisii pentru navele aflate în apele UE. Conectica mecanică, dar cu transfer de energie fără contact direct, oferă o protecție superioară împotriva coroziunii cauzate de mediul salin, reducând semnificativ exigențele de mentenanță pe termen lung. În plus, eliminarea contactelor uscate permite operarea în siguranță chiar și în condiții de valuri sau mișcări ale platformei și navei.
Proiectul norvegian utilizează o arhitectură în care transferul de energie electrică are loc prin câmpuri magnetice, nefiind necesară alinierea perfectă sau contactul fizic strâns între componente. Potrivit echipei SINTEF, designul se aseamănă cu un „suport de pahar” în care cana este plasată, ceea ce permite encapsularea completă a bobinelor atât la sursă, cât și la receptor, protejând astfel elementele critice împotriva umidității și coroziunii. În prezent, prototipul poate livra 50 kW, dar dezvoltatorii urmăresc amplificarea capacității de până la 5 MW, folosind sisteme robotizate asemănătoare cu o macara pentru aliniere automată.
Din perspectivă tehnică, încărcarea inductivă presupune transferul energiei între două bobine aflate în proximitate, fără contact fizic, ceea ce scade riscul de avarii mecanice și facilitează operațiuni de andocare rapide. Astfel de tehnologii sunt testate curent pe autobuze electrice, dar adaptarea pentru segmentul maritim implică provocări suplimentare, precum variațiile continue de poziție și expunerea intensă la factorii climatici marini.
La nivel european, presiunea reglementărilor precum FuelEU Maritime stimulează electrificarea flotelor maritime de suport pentru industria offshore. Prin urmare, soluțiile de acest tip ar putea deveni esențiale pentru navele care operează în zona Mării Negre odată cu dezvoltarea proiectelor eoliene în largul coastelor României, anticipate în următorul deceniu. În plus, industrializarea acestei tehnologii ar putea deschide piața și pentru alte tipuri de platforme offshore, precum cele din industria de petrol și gaze.
Odată cu avansul offshore-ului eolian european, cererea de nave electrice eficiente energetic și cu costuri reduse de exploatare va crește semnificativ. Inductive ship charging devine astfel o componentă strategică pentru atingerea obiectivelor UE de reducere a emisiilor și automatizare a logisticii offshore. În paralel, și alte șantiere europene investighează tehnologii wireless de încărcare, indicând o posibilă standardizare la nivel continental.